Ecouri din Peșteră: o seară de artă și sunet în Peștera Bolii

22 august 2026 · Peștera Bolii

Ecouri din Peșteră, ecouri în timp?

Te-ai întrebat vreodată „Ce visează o peșteră prin intermediul ciupercilor sale?”... sau „…dacă strămoșii noștri sunt doar oameni”?

Astfel de întrebări, care deschid calea către o altfel de percepție prin intermediul simțurilor, sunt cele care au ghidat joaca și explorarea informate de cercetările etno antropologice și artistice, pe 22 august în Peștera Bolii din Bănița, județul Hunedoara.

„Peștera Bolii: de la piatră la poveste”, proiect semnat de Urban Lab Valea Jiului, dedicat cercetării și valorificării creative a patrimoniului cultural imaterial asociat Peșterii Bolii, a culminat într-o sâmbătă, în afara programului turistic obișnuit, într-o experiență multisenzorială, imersivă, descrisă predominant ca fiind „magică” de către vizitatorii atât din Valea Jiului, dar și din țară și chiar din afara țării. Așadar, este o sarcină aproape imposibilă de a cuprinde în cuvinte atmosfera trăită în timpul evenimentului, dar și în toiul pregătirilor pentru acesta.
Dar iată că ne vom strădui să relatăm în rândurile care urmează…

Ce s-a întâmplat mai exact?

„Ecouri din peșteră” a înaintat invitația către (re)descoperirea unui spațiu iconic din Valea Jiului, o peșteră unică nu doar prin faptul că e singura vizitabilă din Munții Șureanu, ci și pentru că are un râu activ care o străbate, putând fi vizitată de la un capăt la altul. Este vorba de Peștera Bolii, care într-un format inedit, a reunit perspective de imaginare a curgerii timpului sub formă geologică, corporală, artistică și culturală, laolaltă cu poveștile pe care aceasta deja le-a găzduit și le deapănă în curgerea sa. Căci, așa cum apa o străbate dintr-un capăt în altul, tranzitând o lume de sine stătătoare, cea a întunericului, așa și timpul devine relevant pentru noi oamenii, atunci când este explorat și investigat. Lucrurile acestea adesea nu au nevoie de multe cuvinte, ci doar de prezență și atenție. Astfel că, peste 200 de oameni au răspuns „DA!” invitației noastre de a pătrunde în această lume interconectată: localnici ai Văii Jiului și turiști aflați în trecere sau veniți special pentru eveniment.

La orele 18:00 am deschis poarta către o dimensiune locuită de memorie, povești, creații noi, imagini, sunete și texturi, primului grup din cele trei care au coborât. Acesta a fost întâmpinat de însăși personificarea misterului peșterii, care ascunde „secrete” spuse în pietre, așa cum ne-a invitat la joc, să ne imaginăm, actrița Bianca Holobuț. Sub forma unui performance participativ, aceasta a dat voce amintirilor legate de joacă și fascinație pentru posibilitățile interacțiunii dintre corpul și conștiința umană, cu mediul în care se află.

Grupul a fost apoi ghidat prin peștera pe care fie o cunoșteau deja, fie acum o descopereau pentru prima oară, iar la fiecare pas aveau câte ceva care să le atragă atenția: de la Susurul Jupânesei care pătrunde în peșteră și apoi devine râul Galbina, până la experimentarea audio senzorială propusă de Gabriel Jitea. În copilărie, peștera era un teritoriu explorat alături de prieteni, cu lanterne, emoție și entuziasm. Experiența era alimentată de poveștile locale despre comori, aventuri și întâmplări asociate unei peșteri încă neamenajate. Revenirea lui Jitea în acest loc a transformat memoria personală într-o experiență artistică.

Parcursul sonor ne-a purtat apoi pe undele compozițiilor realizate de muzicianul Denis Păuna, care îmbină înregistrări realizate în Peștera Bolii cu compoziție muzicală originală, dezvoltând un peisaj sonor imersiv în care natura, mitologia și memoria se întâlnesc, să spună nu doar poveștile ei, ci și pe ale noastre, ale publicului.

Participanții au putut de asemenea să vadă momentele surprinse din timpul cercetării de teren, pereții peșterii prinzând viață cu ajutorul momentelor documentate de artista video April Ibinceanu. Fiecare moment a curs dintr-unul în altul, legând povestea multidimensională într-un mod unitar și fără cusur. Pe măsură ce grupul pătrundea tot mai mult în peșteră și spiritul jucăuș al peșterii îi tot îndemna să îi lase secretele în grijă, să dea glas ecourilor din copilărie și din interior, grupul a fost îndemnat să interacționeze cu acuarele făcute din pigmenți naturali ai peșterii, să-i lase ei mesajele lor, să-i scotocească prin sertarele cu amintiri, texturi, vietăți și povești geologice, toate puse laolaltă jucăuș, de către cercetătoarea Georgiana Vlahbei. Mai mult, fiecare din cei care i-au descoperit din lumile ascunse, au putut să-și creeze o bucățică de poezie, pe care s-o ia apoi cu ei în forma unei cărți poștale manuale - suvenir de la Peșteră.

Și în mod incredibil, turul încă nu a fost gata… în punctul unde Jupâneasa cotește în întuneric, acolo unde apa trebuie trecută precum o punte înspre necunoscut, artista Alina Tofan a întâmpinat participanții cu Flowers of the Dark, o explorare ecoperformativă a întunericului ca spațiu al vieții, al percepției și al coexistenței dintre uman și mai-mult-decât-uman. Performance-ul a pornit de la lumea senzorială a moliei și a propus o reinterpretare a felului în care ne raportăm la întuneric. Spațiu al fricii și al necunoscutului, acesta a devenit un teritoriu al altor forme de orientare și cunoaștere. În această experiență, corpul a fost invitat să navigheze dincolo de lumina artificială și de privilegiul privirii, acordând atenție mirosului, atingerii și altor forme de percepție. Simbolul moliei a devenit astfel ghid și, simbolic, strămoș: o creatură adesea respinsă sau asociată cu întunericul, dar cu un rol esențial în ecosisteme.

În continuarea traseului, a venit propunerea unui „tur invers” al peșterii: o călătorie care pornește de la cunoașterea științifică contemporană și se retrage treptat din teritoriul explicației către istorii ecologice, povești locale, mitologii ale lumii subterane și forme de cunoaștere aflate dincolo de granițele disciplinare. Pe măsură ce parcursul înaintează, limbajul devine mai puțin fix, autoritatea umană se estompează, iar ceea ce nu poate fi pe deplin tradus începe să fie ascultat. Bioluminescence Worldbuilding: A Reverse Cave Tour este un performance site-specific și un demers de cercetare dezvoltat de Xristina Sarli, care reunește narațiunea, lumina vie produsă de fungi, traducerea ecologică și sunetul într-o experiență construită în dialog cu peștera. Narat de Xristina Sarli, interpretat și în limba română și performat de Alina Tofan, Bioluminescence Worldbuilding: A Reverse Cave Tour s-a încheiat cu Scotopia, un ritual neuroecologic de douăzeci de minute creat de Alexandra Macià și Xristina Sarli împreună cu bioluminiscența vie a speciei Panellus stipticus. Aici, lumina a devenit o formă de relație și de învățare. Susținută de o compoziție sonoră bazată pe pulsații izocronice, experiența invită la încetinirea percepției și la revenirea în întuneric ca spațiu al atenției ecologice.

Astfel, experiența turului a transformat peștera prin rezonanță, pulsație, întuneric și lumină vie.

În centrul acestei experiențe se află întrebarea: „ce visează o peșteră prin ciupercile ei?”


Iar pentru că în această călătorie, peștera a interacționat cu noi prin diferite medii, era și rândul nostru să interacționăm unii cu alții, momentul cercului de percuție fiind așteptat cu multă curiozitate și entuziasm. Ce s-a întâmplat acolo nu mai există consemnat decât în scurte fragmente vizuale și auditive, dar ce a fost trăit de noi va dăinui mult de acum încolo, reverberând în ecouri atât în timpul biologic, cât și personal.

„Povestea m-a dus în timpuri străvechi, într-o altă lume, dar și în lumea mea interioară. Toate simțurile mi-au fost stimulate, iar rezultatul e că nu pot să-mi șterg zâmbetul din suflet.” Bianca
„Mulțumesc mult pentru ceea ce ați creat și spațiul pe care l-ați pregătit ca oamenii să creeze (împreună). M-a ajutat enorm să mă întorc la mine - lucru de care aveam mare nevoie.” Ana

Am devenit un tot unitar, animat și purtat de ecouri și, așa cum unul din vizitatori ne-a apreciat, am fost „ca APA”.

Echipa Urban Lab și-a asumat o muncă monumentală, și mulțumim pe această cale tuturor voluntarilor și prietenilor care au pus mâna să care și să creadă în viziunea noastră, ca împreună să realizăm acest moment unic și ireplicabil. Și mai ales, mulțumim partenerilor, fără de care acest proiect nu ar fi fost posibil. Și dacă vrei să vezi cum a fost, dă un click aici.

Acum ne apropiem ușor de finalul proiectului și ne pregătim să aducem laolaltă experiența trăită în lunile de implementare și, mai ales, în timpul evenimentului „Ecouri din Peșteră”, de data aceasta aducând peștera în oraș.

Pe 07 octombrie 2026 prezentăm rezultatele cercetării, compilate sub forma unei broșuri educative și invităm școli, instituții de artă și cultură, dar și localnicii care nu ne-au fost alături în august, să răsfoim împreună (noi) perspective asupra Peșterii Bolii.

Ne vedem la Sala Artelier a Teatrului Dramatic „Ion D. Sîrbu” în intervalul orar 17:00 - 20:00. Vizitatorii vor putea retrăi câteva dintre momentele din 22 august: ecoperformance-ul artistei Alina Tofan, sound act-ul lui Denis Păuna, instalația participativă „Prin sertarele Peșterii” a cercetătoarei Georgiana Vlahbei și colecția de elemente vizuale, culese pe parcursul diferitelor etape din proiect.

Acest proiect este realizat de Asociația UrbanLab Valea Jiului, co-finanțat deAdministrația Fondului Cultural Național și implementat cu sprijinul partenerilor locali și naționali: Institutul Național al Patrimoniului, Parcul Natural Grădiștea Muncelului - Cioclovina, Asociația pentru Dezvoltarea Teritorial Integrată Valea Jiului, Armonia Resource Center, Asociația Culturală Macaia, Asociația Copii Pentru Viitor, Asociația Planeta Petrila, Asociația Valea Jiului Implicată, Uniunea Studenților de la Universitatea din Petroșani, Asociația PetroAqua, Muzeul Național al Țăranului Român, Muzeul Mineritului Petroșani, Parohia Romano-Catolică Petroșani, Muzeul Civilizației Dacice și Romane Deva și Plastic Art Performance collective.

„Peștera Bolii: de la piatră la poveste” este un proiect UrbanLab Valea Jiului, co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național (AFCN).

Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția AFCN. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele acestuia sunt utilizate. Responsabilitatea revine în întregime beneficiarului finanțării.

Foto: Vlad Ursu